…20 de ani in Siberia o asez printre cele mai fantastice carti care s-au scris in tara noastra. In fata ei multe carti, multi scriitori si multi eroi literari palesc. Dupa primul soc si cea dintai nedumerire a cititorului, chiar si a unui erudit academician, poate dupa un numar de ani in care uimirea se va fi asezat, deodata cineva va pricepe si va ridica aceasta carte a Anitei cu trei clase primare si suflet cat o istorie nationala, de o autenticitate stilistica geniala si le va aseza, fiinta si cartea, la umarul marilor nostri marturisitori ai sufletului romanesc. – Stefan J. FAY Cartea e o revelatie si s-ar cere primita ca atare. Nu doar privitor la soarta deportatilor romani in Gulagul sovietic povestirea Anitei Nandris-Cudla aduce o marturie esentiala, dar si pentru reconstituirea staturii taranului bucovinean: o statura net aristocratica, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncasera nu numai in trecut, ci, s-ar spune, aproape in legenda. Or, iata ca, odata cu Anita Nandris-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. Dupa o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastra ca neam ar trebui sa dispara. Cartea aceasta, care nu numai ca se cere neaparat citita, dar ar merita sa fie asezata, prin biblioteci, intr-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine. – Monica LOVINESCU
Prin cate poate trece o fiinta ominiasca fara sa-si dia seama Asa incepe manuscrisul care-a trecut granita pe ascuns in 1982, din Cernauti in Romania, si a ajuns prima data la cititori abia in 1991, dupa ce nepotul autoarei a trimis o scrisoare la Editura Humanitas (Posed un manuscris, marturie zguduitoare a privind prezenta romaneasca in Arhipelagul Gulag). Autoarea e o femeie dintr-un sat de langa Cernauti, dar mai bine zic o extraordinara femeie, pentru ca totul e iesit din comun la ea, intelepciunea, seninatatea, staruinta cu care pur si simplu a refuzat sa moara. Ridicata de-acasa impreuna cu cei trei baieti ai ei, nu din cauza ca s-ar fi opus ocupatiei sovietice, ci doar din pricina ca numele ei si-al familiei aparea pe lista deportarilor, Anita a fost fortata sa supravietuiasca timp de 20 de ani in apropierea cercului polar. intr-un regim de munca silnica si cumplita, a trait cu coji de paine, apa calda si boli rele, le-a facut copiilor haine impletite din capete de funie, le-a tinut de cald si s-a luptat mereu sa nu-i piarda.
Mai multe detalii gasiti aici.
