4 3 2 1

Finalist Man Booker Prize 2017

O opera monumentala, patru romane intr-unul singur

Cu aproape doua saptamani inainte de termen, pe 3 martie 1947, in maternitatea Spitalului Beth Israel din Newark, New Jersey, Archibald Isaac Ferguson vine pe lume. Din acest punct, viata lui Ferguson o va lua pe patru cai paralele si independente. Patru Fergusoni identici, cu acelasi material genetic, isi vor urma propria traiectorie, traversand istoria – Razboiul Rece, aselenizarea, asasinarea lui JKF, asasinarea lui Martin Luther King sau Razboiul din Vietnam – fiecare in felul sau. Cele patru ipostaze ale aceluiasi personaj, intesate de elemente autobiografice, reprezinta un pretext de a revizita istoria americana a anilor ’50 si ’60 si o minunata ilustrare a felului in care ne formam ca oameni – suntem un amestec de porniri intrinseci, de transformari suferite in urma contactului cu alte persoane si de urme lasate de evenimentele istorice pe care le traim. 4 3 2 1  este un imn dedicat tineretii, cartilor, creativitatii si imprevizibilului si o ars poetica prin care Auster isi declara devotamentul pentru literatura si arta. In acelasi timp, este cel mai realist roman al lui, un adevarat tur de forta si, fara doar si poate, capodopera sa. Acest roman simfonic si poliedric, in care vocea inconfundabila a lui Auster capata inflexiuni din Borges si Dickens, poate fi citit fie linear, fie facand combinatii alternative, urmarind povestea lui Archie 1 pana la final, pentru a va intoarce apoi in urma sa descoperiti ce au facut cu viata lor Archie 2, 3 si 4. Oricare dintre variante va fi o delectare.

Un Bildungsroman de proportii epice. Original si complex. O opera de o ambitie nemaipomenita si de o maiestrie nemaipomenita, un sistem monumental de fictiuni care concureaza si se completeaza reciproc, un roman care contine multitudini. – The New York Times Book Review

4 3 2 1 e un elefant, dar sper sa fie un elefant de mare viteza. O sa domine tot ce-am scris vreodata. Simt c-am asteptat toata viata sa scriu cartea asta. Inspre ea m-am indreptat in toti acesti ani. – Paul Auster

Auster ne prezinta patru portretizari minunat de detaliate ale tineretii si-ale intensitatii ei – stangacia si frustrarea, dar si pasiunea pentru carti, filme, sport, politica si sex. Cauta sa ajunga atat la rolul hazardului si al neprevazutului, cat si la acele intrebari care ne bantuie – cum-ar-fi-fost-daca?, la vietile imaginare pe care le pastram in minte si care se desfasoara in paralel cu existenta noastra reala. – The Guardian

Fragment din romanul „4 3 2 1” de Paul Auster:

„Cand Ferguson avea sase ani, maica-sa i-a povestit cum era cat pe ce sa-l piarda. Nu in sensul ca n-ar mai fi stiut unde e, ci in sensul ca fusese cat pe ce sa moara, sa paraseasca aceasta lume si sa urce la cer sub forma de suflet destrupat. Intr-o noapte, pe cand n-avea nici un an si jumatate, a povestit ea, el facuse febra, la inceput mica, apoi brusc mare, putin peste 41, o temperatura ingrijoratoare chiar si pentru un copil mic, asa ca ea si tatal lui il infofolisera bine si-l dusesera cu masina la spital, unde intrase in convulsii, care i-ar fi putut fi fatale, pentru ca pana si doctorul care-i scosese amigdalele in acea noapte spusese ca era o chestiune de sansa, adica nu putea fi sigur ca Ferguson avea sa traiasca sau nu, soarta lui era de-acum in mainile lui Dumnezeu, iar maica-sa i-a marturisit ca se speriase atat de groaznic ca avea sa-si piarda baietelul, incat aproape ca-si iesise din minti.

Acela fusese cel mai cumplit moment, a spus ea, singurul moment in care chiar crezuse ca lumea se va sfarsi, dar mai avusesera si alte clipe dificile, o lista intreaga de socuri si incidente, si a inceput sa-i insire diversele accidente carora le cazuse victima cand era foarte mic, dintre care mai multe l-ar fi putut ucide sau schilodi, ca de pilda cand se inecase cu bucata nemestecata de friptura, sau ciobul care-i strapunsese talpa si avusese nevoie de paisprezece copci, sau atunci cand se impiedicase si cazuse pe o piatra, alegandu-se cu o taietura pe obrazul stang pentru care fusese nevoie de unsprezece copci, sau intepatura de albina care-i umflase ochiul de nu-l mai putea deschide, sau ziua aceea din vara care trecuse, cand invata sa inoate si fusese cat pe ce sa se inece cand varu-sau Andrew il trasese la fund, si la fiecare intamplare pe care si-o amintea, maica-sa se oprea o clipa si-l intreba pe Ferguson daca tine minte, si adevarul era ca tinea minte, le tinea minte pe toate de parca s-ar fi intamplat cu o zi in urma.”