Iuliana Lungu scrie despre identitate, despre feminitate si acceptarea/ rediscutarea genului; poemele ei sint un ritual de purificare si eliberare de prejudecati, sabloane, un ritual aparte care priveste sinele si adevarul. Poemele ei vorbesc despre cutumele, tiparele care ne-au fost impuse de societate, despre rusine, vinovatie, cenzura, dar mai ales despre vina si rusinea de a fi tu insati, de a fi femeie. Iuliana asuma partea feminina si bine face! destructurind limbajul, adevarul devine violent si violenta. Poemele ei refac o harta a conditiei femeii, o harta istorica si mitica, care dezvaluie dintre bandaje si triumful. (Medeea Iancu)
