Aceasta carte are la baza o serie de cursuri si lecturi speciale cu privire la semnificatia tainica a Revelatiilor Sfantului Ioan Teologul, pe care le-am tinut in New York, Los Angeles si in alte parti ale lumii. in secolele II si III a aparut o controversa cu privire la originea Cartii Apocalipsei. S-a afirmat ca Apocalipsa si a patra Evanghelie, atribuite lui Ioan, erau scrise de catre Cerinthus, un gnostic. Criticul, Dionysius din Alexandria, a declarat ca aceasta lucrare trebuie sa fi fost lucrarea unui Ioan, altul decat fiul lui Zevedeu, argumentand printr-o comparatie intre Cartea Apocalipsei si Evanghelia atribuita lui Ioan, analizand stilul, limbajul si contextul lucrarilor.
Enciclopedia Biblica subliniaza ca Evanghelia dupa Ioan, Epistolele si Apocalipsa provin toate din aceeasi scoala, aratand afinitati lingvistice in diferite puncte ale lucrarilor. Consensul cercetarilor Bibliei este ca autorul Apocalipsei este, in realitate, necunoscut, iar afirmatia ca este lucrarea lui Ioan (Apostolul) nu trebuie sa fie luata in considerare.
Cercetarea manuscriselor egiptene vechi indica sursa posibila a acestor scrieri antice. Exista doar un singur Adevar si toate scrierile sacre sunt patii sau fragmente ale intelepciunii antice care ne-a fost transmisa din timpuri imemoriale. In studiul comparativ al scrierilor sacre si religioase trebuie sa ajungem la concluzia ca la baza tuturor acestor texte stravechi se afla o intelepciune traditionala, o stiinta mistica.
In timpurile stravechi, aceasta gnoza sau intelepciune secreta era pazita cu strasnicie, fiind impartasita doar celor considerati demni de initiere. Biblia este un manual psihologic si spiritual, ce contine si ne invata legile mintii umane si modul in care lucreaza Dumnezeu.
Cartea Apocalipsei este alegorica si mistica; nu este nicidecum istorica. Nu trebuie sa interpretam alegoria ca Hind date si fapte istorice. Oamenii au incercat in zadar sa ofere Apocalipsei o interpretare istorica; altii au considerat-o ca fiind o profetie, ce prezice evenimentele lumii. Biblia nu dezbate predictiile evenimentelor viitoare, precum razboaie, dezastre, distrugerea lumii etc. Vechiul si Noul Testament nu vorbesc despre evenimente viitoare si destinul natiunilor. Daca Biblia ar predica despre asemenea lucruri, ar insemna ca toate lucrurile sunt preordonate, predeterminate si omul nu are de ales, nu are vointa libera sa-si modeleze si sa-si faureasca destinul.
Daca toata piesa este deja scrisa si va aflati aici pentru a va implini rolul, precum actorul care isi rosteste partea sa din piesa, care ar mai fi rolul rugaciunii, studiul Bibliei sau invatarea modului in care functioneaza subconstientul? Dupa cum gandeste omul in inima sa, asa este el – astfel incat sa poata dovedi ca isi poate modifica viitorul, prin transformarea modului de a gandi si de a simti acum si aici. Credinta si intelegerea despre voi insiva, precum si gandirea voastra obisnuita determina daca sunteti sanatosi sau bolnavi, fericiti sau deprimati, bogati sau saraci.
