Un roman atasant care curge si se consuma pe nerasuflate, un mic Athanor care lucreaza cu zgura banala a cotidianului, cu insignifiante poticneli, cu dramele marunte ale unor mici existente neexemplare. Iar din aceasta materie prima incerta, Octavian Miclescu creeaza frumusete adevarata. Doru CastaianPrintr-o fereastra de lumina am parasit cladirea facultatii si inotam prin apa clara a oceanului ce se intindea peste Bucuresti, curentii ne purtau pe undeva deasupra Centrului Vechi, unde ne fugaream printre cladiri de corali multi colori. Parul Cameliei, transformat in alge, se unduia mangaindu-mi talpile, cuprinzandu-mi apoi tot trupul, fedeles.
