intr-o incarnare nu foarte indepartata, sufletul autorului nu ar fi conceput placere mai mare decat sa buchiseasca Eseurile lui Montaigne si sa-si faca cunoscute descoperirile celuilalt specialist roman in scepticism preclasic prin intermediul publicatiilor in engleza schioapa a revistelor universitare. Izbindu-se de realitate si experimentand epoché-ul, suspendarea judecatii, in urma tradarii prietenilor, respectivul suflet a incercat sa-si dobandeasca ataraxia meditand asupra trecutului apropiat, rewind, si incercand sa anticipeze viitorul nu foarte indepartat, fast forward. Fiind astfel si mai fidel parintelui sau spiritual, autorul a scris propriile sale eseuri. Negasind o introducere, a scris patru, despre timpul liber si stahanovismul antreprenorial, despre bunatatea terorismului si nemernicia nomadismului. Urmeaza o ancheta aplicata asupra liberalismului local, continuatorul dezideologizarii comunismului bastinas. in fine, posedand darul premonitiei, autorul va dezvaluie in premiera ce vor scrie in anii urmatori iek, Agamben, Habermas, Negri si alti semizei din panteonul obscurantismului stangist. Ca orice oracol respectabil, Claudiu Gaiu imbraca aceste divinatii intr-o proza suficient de incalcita ca sa fie pe gustul unui lector rafinat.
