Realitatea e ca ploaia. Mai degraba asemenea conditiilor de ploaie: s-ar putea sa ploua dar s-ar putea si sa nu, chiar daca toate conditiile necesare au fost indeplinite. Pentru ca intotdeauna e necesar ceva peste, un declic, o provocare, ceva aleatoriu care sa faca realitatea, ploaia, sa se intimple. Ceva cum e gravitatia, spre exemplu, ceva care sa faca totul sa curga, sa curga ca o poveste. Ca realitatea sa curga e nevoie de un impuls gravitational, ceva care extrage ploaia din cer si o aduce pe pamint. Fara un autor, ploile ramin nespuse. Dar cind se deapana, cind ploua, autorul, subiectul, este inculs. Este subsidiar propriei realitati, propriei existente. si ploaia si realitatea au autor, dar el va ramine intotdeauna ascuns.
