Am cunoscut si boieri destramati, din care nu ramasese decat ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care «boieria» lui Neagu Djuvara imi impunea. Mai intai, eleganta sa. Modul ingrijit de a se imbraca, de a se purta si de a vorbi. Toate, cu firescul nobletii innascute, fara afectare, fara ornamentica de parada. «Boiereasca» era si capacitatea lui Neagu Djuvara de a se misca plin de gratie pe granita subtire dintre cuviinta si ina¬vuabil. stia sa fie politicos si cu derizoriul, si cu ridicolul, si cu bufoneria.
Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocviala, prietenoasa, seducatoare, libera de «staif» catedratic si de «exigente» conjuncturale. Lucrarile sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curata, fara dureri, plamanii neoxigenati ai cititorului autohton si convertesc «normativitatea» solemna a istoriei de cabinet in pofta vitala de cunoas¬tere, in obiect al curiozitatii tineresti si al bucuriei. (ANDREI PLEsU)
Pe coperta: Neagu Djuvara la Paris, in 1936.
