Cititorul ideal nu exista, stiu prea bine, dar mai stiu si ca ma va bintui mereu obsesia de a deveni un cititor ideal. Ca martor-insotitor in labirintul bibliotecii, jurnalul mi-e de mare ajutor; nu-l pot abandona, m-as rataci. Unii oameni s-au nascut pentru a scrie carti, eu poate doar pentru a le arata, in aceste pagini, cit le sint de recunoscator; si daca voi deprinde, peste ani, cite ceva din mestesugul lor, voi intelege atunci ca iubirea mea nu a ramas neimpartasita.
si de fapt ce vreau? Sa cunosc bine toate cartile mari ale lumii. Nu e putin lucru, dar imi place, deci nu-i greu. Altceva? Sa scriu. Aici nu mai stiu, dar lucrurile mai vin si de la sine cind esti bine plasat. Trebuie sa-mi gasesc locul ideal Celui ce-si ingrijeste zi de zi, cu truda si bucurie, gradina, nu i se refuza nici roadele. E ceva firesc.
Acest volum continua Jurnalul unui cititor (Humanitas, 2011, cu un cuvint inainte de Gabriel Liiceanu).
