Faclia ochiului launtric este principala opera a lui George William Russell, scriitor, editor si poet irlandez, figura importanta a teozofiei si unul din marii mistici ai secolului XX. El isi impartaseste aici intreaga sa filozofie, descriindu-si experientele, analizand rezultatele, integrand lucrarea lui in universul mistic celt. Se poate spune ca este atat o culegere de eseuri, cat si un poem in proza, un jurnal al experientelor mistice, un indrumar competent in arta meditatiei.
Autorul a fost, de asemenea, o personalitate influenta in spatiul cultural irlandez, bun prieten cu James Joyce (apare ca personaj in Ulysses) si cu William Butler Yeats.Cand stau in camera mea si privesc peretii pe care i-am pictat vad reflectarea vietii mele, dar cand privesc afara, pe fereastra, vad natura vie si peisajul care nu este pictat de mana omului. La fel, cand meditez simt in imaginile si gandurile care mi se invalmasesc in minte o reflectare a personalitatii mele, dar si in suflet sunt ferestre prin care poti zari imagini ce nu sunt create de om, ci de imaginatia divina. Am incercat, dupa puterile mele, sa identific ce tine de ordinea divina si sa fac diferenta intre fantezie si cele venite din sfere superioare. Ganduri retrospective si meditatii in incercarea artistului si poetului de a-si compara viziunile personale cu acelea ale celor care au scris cartile sfinte si a descoperi farama de adevar din propria imaginatie.Pe calea mistica ne cream noi lumina, iar la inceput ne zbatem, orbi si nauci, nimic vazand, nimic auzind, fara putinta gandurilor, fara putinta inchipuirii. Pare ca visul, viziunea sau inspiratia ne?au parasit toate, iar meditatia ne e cu totul stearpa. Dar daca staruim timp de saptamani sau luni, amortirea se risipeste mai curand sau mai tarziu. Facultatile noastre se obisnuiesc si incep sa faca tot ceea ce le cerem noi.
