Propunere pentru nemurire nu isi dezminte titlul si intentia. Viorel Grigore il poarta cu maiestrie pe citotor pana la limita absurdului, comicului, grotescului, desperarii, suferintei mute indreptandu-l, in final, spre polul plus al fiintei. il depune cuviincios la picioarele tainei. Doar aici cititorul are sansa sa inteleaga cum poate da un sens nonsensului, cum in moarte sta pitita viata si inca viata cea vesnica. Pana si in fata mortii iminente firava trestie cugetatoare isi poate da un rost, integrand nefirescul ei infricosator, anihiland-o: putem alege sa murim cu demnitate.
Ciprian Voicila
in 2014, am avut ocazia sa vorbesc la lansarea unei carti literalmente naucitoare, Cancerul, dragostea mea de Mioara Grigore. Un titlul socant, paradoxal, de nu chiar imposibil…
Cu aceeasi vinovatie si cu o certitudine a inedecvarii totale am acceptat, totusi onorat, propunerea lui Viorel Grigore de a insira cateva cuvinte inainte la reportajul de fata – un fel de making of al acelui film biografic la capatul caruia Mioara Grigore, desi a castigat toate luptele, a pierdut razboiul.Citesti, cand cu incantare, cand cu infiorare si nu stii pentru ce formula sa optezi: Doamne, fereste sau Doamne, ajuta!. in tot cazul, morala fabulei e de neclinit si neocolit: tocmai umilintele si durerile care ne coplesesc ajung in cele din urma sa ne innobileze.
Dan C. Mihailescu
