Olga a ajuns la varsta bilantului. Bolnava, simte nevoia sa-si povesteasca viata, sa-si treaca in revista tineretea, casnicia nefericita si imprejurarile care au condus la moartea precoce a fiicei sale Ilaria. Astfel incepe lunga confesiune adresata nepoatei sale. Iar in actul de a scrie, in marturisirea ei calma, dar in acelasi timp intensa si emotionanta, Olga regaseste sensul propriei existente si al propriei identitati. Cartea mea spune povestea unor femei: pentru ca nefericirea coboara, de obicei, pe linie feminina, ca o anomalie genetica, ea se transmite de la mama la fiica si devine mai intensa. Susanna Tamaro Un text de ales suflu poetic, in care semnele vietii sunt bine deslusite, in echilibru cu vocatia frumosului si a puritatii. Fiecare pagina are o ratiune spirituala launtrica, muzicalitate si o discretie unica. Carlo Bo
