Traia odata un ins roscat, care nu avea ochi si urechi. Nu avea nici par, asa ca doar conventional se spunea ca?i roscat. Nu putea vorbi, caci nu avea gura. Nici nas nu avea. Nu avea nici macar miini si picioare. Nici pintece nu avea, nici spinare, nici sira a spinarii nu avea, nici un fel de maruntaie. Nu avea nimic ! Asa ca nu se stie despre cine?i vorba. Mai bine sa nu mai vorbim despre el. (Daniil Harms, Caietul albastru, nr. 10)
Personajelor lui Daniil Harms li se intampla tot felul de chestii care-ar pune pe ganduri pe oricine:atunci cand n-are ochelarii pe nas, Semion Semionovici vede intr-un pin un taran care-i arata pumnul; Puskin si Gogol se tot impiedica unul de celalalt; un ins roscat n-are ochi, urechi, gura, par si altele de trebuinta unui om, asa ca mai bine sa nu vorbim despre el. Prin proza scurta, poezia si scenele de teatru, Harms creeaza o lume care n-are nevoie de sens si de idealuri, pe deplin libera. Iar prin asta, creatia lui Harms devine deopotriva comica si inspaimantatoare.
Mai multe detalii gasiti aici.
