Antonia locuieste cu bunica ei intr-o casa mititica, pe o strada din Bucuresti. Vecinul lor, Gica Mieluseanu, are o casa mare, cu gradina si pitici. Ei, si domnul Mieluseanu ar fi trait linistit, daca micutei Antonia nu i-ar fi placut sa faca din cand in cand pe detectivul.
Situatia ia o intorsatura periculoasa cand vecinul afla de preocuparile micutei, dar un lucru e sigur: cat ai fi de lup, nu e bine sa te pui cu o fetita desteapta si cu bunica ei care s-ar putea sa nu fie chiar o bunicuta obisnuita.
O carte pentru copii ceva mai mari (minimum 10 ani), musai cititori/ascultatori experimentati, Lupul jucator de poker este cu totul altfel fata de orice poveste pe care ai intalnit-o pana acum, atat gratie stilului in care este scrisa, cat si a ilustratiilor pastelate. Un soi de reinterpretare contemporana a Scufitei Rosii, cartea scrisa si ilustrata de Irina Dobrescu ne face cunostinta cu un lup-maestru in deghizari, care traieste bine-mersi printre oameni, pe o strada linistita din Bucuresti, si se tine numai de farse si inselaciuni, o fetita inteligenta foc, cu abilitati de detectiv, si o bunica batrana, batrana, cumsecade, care are grija cu tandrete de nepoata sa. Confruntarea protagonistilor are loc la o masa de poker, fireste, iar deznodamantul fericit previzibil, nu-i asa? este cel putin la fel de original. Eli Badica
