Lucrarea propune o abordare a noului cadru de dezvoltare a Romaniei dupa implinirea idealului national (Marea Unire din 1918) dintr-o perspectiva diferita1. Pana nu demult, istoriografia noastra a descris Romania interbelica intr-un mod idealizat si masculinizat, in care prevalau progresele, iar reconstituirea trecutului insemna mai ales focalizarea asupra figurilor masculine de prim-plan ale vietii politice. Istoricii au acordat putina atentie atat elitei feminine, cat si majoritatii populatiei de femei, care traia in mediul rural. Pana in prezent, studiile care abordeaza viata femeilor sunt putine si partiale.
