in nici un fel aceste dialoguri nu-si propun si nu reusesc sa creeze o intregire a intimitatii omului Liviu Antonesei sau a scriitorului care poarta acest nume, cu gindurile-i si fantasmele specifice (cum singur marturiseste, e greu de precizat daca sinceritatea nu e si ea, uneori, o strategie de ascundere pentru altceva). Orice astfel de incercare contine in sine esecul claritatii si pe cel al definirii, poate chiar dinainte de a se crea. Caci lucrurile trebuie sa stea asa, si nu altminteri, de vreme ce omul e viu si viata lui de asemenea. (Nicoleta Dabija)
