Lucrul de acasa este uneori alternativa placuta la prezenta fizica la birou, mai ales daca se poate combina si cu o flexibilitate a programului. Pe de alta parte, absenta socializarii si a participarii directe in cadrul sedintelor poate cauza unora o degradare reala a contributiei sale la reusita proiectului. Dar, oricare dintre modurile de lucru alese ofera angajatului o anumita libertate. La finalul zilei, nici un angajator nu se asteapta ca toata lumea sa lucreze de-a dreptul 8 ore / zi. Din punctul meu de vedere, o medie de 4-6 ore productive sunt mai mult decat suficiente pentru marea majoritate a proiectelor. O alternativa relativ noua care incepe sa se impuna este lucrul de acasa prin intermediul unor platforme care faciliteaza relatia intre angajator si angajat printr-o metoda de monitorizare reala a acestuia: camera video, key logger si probabil alte tool-uri. Desi in urma cu ceva ani, acest mod de lucru ar fi parut ca desprins dintr-un serial SF, acum a devenit din ce in ce mai raspandit. N-ar fi o surpriza ca in viitorul apropiat, prin inteligenta artificiala, sa se poata monitoriza si starea pozitiva sau negativa a celui ce realizeaza task-urile. Dincolo de starea afectiva a angajatului, problema care se poate naste este de a alege intre libertatea de a lucra la biroul firmei sau posibila monitorizare permanenta acasa. Oricare ar fi evolutia acestui trend, sper ca pe viitor sa nu lucram intr-o atmosfera demna de G. Orwell, in niste cutii monitorizati in permanenta. Pana la urma, obligatia de a sta in fata unui monitor si de a tasta, cu sentimentul ca fiecare gest iti este urmarit, poate fi paguboasa pentru spiritul creator si inovator, creand riscul de a ne transforma in niste simpli roboti, cei drept, mai avansati.
