Poporul evreu si-a invelit dintotdeauna intelepciunea in panza literara a istorisirii pilduitoare, pe care a purtat-o cu sine in pribegie ca pe-o boccea indispensabila drumului. Shmuel Yosef Agnon continua mestesugul povestitorilor din neamul lui Israel, ramanand totodata puternic ancorat in spiritul secolului XX. in povestirile sale, chibzuinta arhaica se intretaie cu satirizarea unor moravuri anacronice, nostalgia dupa shtetlul natal e dublata de ironii fine fata de naivitatea obstii totul intr-o lume imprevizibila, ale carei conventii cotidiene pot fi rasturnate in orice moment de intamplari suprarealiste.
