Proiect editorial finantat de Administratia Fondului Cultural National
Am pornit, pas cu pas, pe urmele amazoanelor, ca sa le impresor si cuceresc ca pe-o cetate.
Intii, am atacat reduta cea mai expusa a intregii povesti: insusi numele lor. Apoi, a trebuit sa aflu ce scriu poetii, dar si istoricii din vechime, greci si romani, despre neamul amazoanelor. Iar in finalul atacului, cu hartile in fata, am vrut sa intru in Amazonlandia: in zecile de tarimuri, unele aflate la granita dintre mit si realitate, unde anticii credeau ca ar fi trait si luptat aceste femei.
Ca sa cuceresc in fine mareata cetate a amazoanelor si, deopotriva, cititorul, am convocat cele mai de efect trupe, cu arme si paveze stralucitoare, gata oricind sa-ti ia ochii si sa te invaluie. Am pregatit doua unitati de asalt. Prima avea menirea sa dea un iures prin amazonstyle, caci capturile promiteau mult: cum arata trupul razboinicelor, cum era el pregatit pentru infruntari, ce mincau, cum se inarmau si calareau amazoanele, care era linia modei pe-un cimp de bataie, dar si cum se travesteau aceste femei belicoase. Cit despre a doua unitate, ce trebuia sa lupte sub stindardul lui Eros, tinta ei putea fi lesne ghicita. Acolo s-ar fi vazut ce patimase istorii de-amor stirnesc razboinicele
Asa s-a nascut Amazoanele. O poveste. (Adriana Babeti)
