Cand mi se vorbea despre orizontul retras, despre Magi care stiau sa-ti inlature orizontul si nimic altceva decat orizontul, lasand restul la vedere, imi inchipuiam c-o fi vreo expresie verbala, o gluma care se face doar in vorbire.
intr-o zi, cu mine de fata, un Mag a inlaturat orizontul de jur-imprejurul meu. Magnetism, sugestie sau oricare ar fi fost cauza, brusca sustragere a orizontului (eram la tarmul marii, unde cu o clipa mai devreme ii puteam zari nesfarsita intindere si nisipurile plajei) mi-a provocat o spaima atat de cumplita incat n-am indraznit sa mai fac un pas.
I-am spus indata ca m-a convins, ca e asa cum zice el. A fost o senzatie cu neputinta de indurat. Nici azi n-am curajul sa mi-o aduc aminte.
