Noi toti ne tragem din Mantaua lui Gogol.
F.M. Dostoievski
Se deprinse sa nu mai manance nimic seara, avea in schimb imbelsugata hrana spirituala gandindu-se necontenit la viitoarea manta. si se parea ca viata i se umpluse deodata, parca s-ar fi insurat si ar fi avut langa el o fiinta placuta pentru a-si continua impreuna cu dansa calea vietii, si fiinta aceasta nu era alta decat mantaua viitoare, gros vatuita cu captuseala tare fara de moarte. Deveni mai vioi, ca omul cu rost, hotarat in viata. De pe fata lui, din faptele lui, disparura sovaielile si indoiala, in ochi ii sclipea ca o flacara, in minte ii scaparau cele mai indraznete idei: ce-ar fi sa-i pun la guler o blana de dihor…
Mantaua
N.V. Gogol
