Prin Marius Ghilezan, poezia devine pamflet si predica, pelerinaj al spovedaniei aceluia ce nu se lasa invins de memorie. Versurile cauta sfinti si martiri vazuti nu doar ca niste relicve de in-chinat. (…)
Intr-o vreme cand textele se dezic de valori si de muzica sferelor de iubire si idealuri, Marius Ghilezan defineste conferinta de la Yalta, fara nicio diplomatie sau eufemism, locul unde mai mari ai lumii au aprins un viitor de paie, care inca fumega. (…)
De ce i-ar pasa tanarului de azi de tragedia petrecuta la Livadia si nu ar scrie poeme in stilul Flower Power, experimente textuale si versuri antilirice despre alcool, sex, dezabuzare si lipsa de orizont? Pentru ca vremurile pot fi oricum, de cenusa, de ciuma, de cosmar, de cinism, dar ele nu pot fi salvate de marasm si minciuna fara cea mai libera forma de autoritate, aceea a frumosu-lui si a binelui salasluind in Cuvant.
