Aleksandar Stoicovici mi se pare unul dintre cei mai interesanti, vii, dinamici, vitali poeti ai ultimului val. As risca sa-l alatur unei serii de poeti ai granitei, de poeti ai limitei, din care fac parte, langa Vasko Popa si Miodrag Pavlovici, exceptionali autori banateni precum Dusan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubita Raichici. Primul ciclu de poezii, «Incizie», reia un titlu al lui Vasko Popa si parafrazeaza cu har momente epice ermetice, simbolice din retelele marelui poet sarb. «Rinoceriada» sau «Douasprezece pahare» adauga momente ale actualitatii in devenirea avertismentelor. «O ruleta ruseasca sau «Apocalipsa de sticla a lui Klein» transcriu avertismente prin intermedierea unor personaje esentiale ale momentului cultural. In totul, literatura propusa de Aleksandar Stoicovici, aluziva si incitanta, numeste un moment literar viu, foarte implicat intr-o geografie literara evidenta pentru cel care intelege lumea de contact cultural romano-sarb.
