Dawkins cercetatorul si Dawkins omul sunt la fel de prezenti in acest volum de memorii din prima parte a vietii autorului, care incep cu copilaria idilica petrecuta in Africa si se incheie cu povestea scrierii si publicarii Genei egoiste, una dintre cele mai importante carti ale secolului XX. Pentru omul de stiinta, esentiale au fost doua evenimente biografice: admiterea, in 1959, la Oxford, la Departamentul de Zoologie, unde a beneficiat de celebrul sistem tutorial al universitatii, care i-a cultivat si rafinat curiozitatea pentru lumea vie; iar mai apoi intrarea in grupul de cercetare condus de marele sau mentor, etologul Niko Tinbergen. Dupa o teza de doctorat stralucita, urmeaza fecunda perioada experimentala de la Berkeley, revenirea la Oxford, in 1970, si continuarea cercetarilor folosind intens posibilitatile computerelor din acea vreme. Scrisa cu talent, ca toate cartile lui Richard Dawkins, combinand istorii amuzante si versuri iubite cu interpretari de experimente si cu mari idei din biologie povestite pe intelesul nespecialistilor, O curiozitate fara margini este menita cum spunea Michael Shermer sa devina o carte clasica in analele autobiografiei stiintifice.
Tot pe atunci am inceput si tutorialele cu Niko Tinbergen pe tema comportamentului animal si viata mea s-a schimbat. [ ] Se pare ca-i facusem o impresie buna lui Niko: in raportul de la sfarsitul anului prezentat colegiului, a spus ca sunt cel mai bun student pe care l-a avut vreodata [ ]. M-a incurajat inde-ajuns ca sa-l intreb daca ar fi de acord sa ma ia sub aripa lui ca student cercetator; spre enorma mea incantare, a acceptat. Viitorul imi era asigurat, cel putin pentru urmatorii trei ani. si pentru tot restul vietii, daca stau sa ma gandesc mai bine. (Richard DAWKINS)
