Nacut la San Belbo, scriitorul italian Cesare Pavese isi deschide cariera literara cu o teza de doctorat despre poezia lui Walt Withman. Anul 1933 il gaseste la editura Einaudi, impreuna cu Carlo Levi, Massimo Mila si altii, pentru ca, in 1935, sa fie arestat din cauza convingerilor sale antifasciste. Va sta la inchisoarea Brancaleone din Calabria pana in martie 1936. Primele ganduri de sinucidere apar atunci cand, eliberat din inchisoare, isi gaseste iubita maritata. Inevitabilul se petrece in 1950, intr-o camera sordida de hotel… Poet, prozator, eseist, Pavese lasa in urma o viata scrisa cu tristete si o meserie noua: Meseria de a trai.
Cu Meseria de a trai, Pavese a fost, poate, ultimul artist-maestru din istoria noastra. Numai daca vom incerca sa-i comparam figura, mai bine zis mitul, cu cel al lui Pasolini, diferenta ne va aparea cu atat mai profun marcata si vizibila, cu cat nenumarate sunt antologiile, dintre care am elege una: la fel ca Pasolini, Pavese ne-a obisnuit cu o literatura care se naste dintr-o stransa conexiune cu biografia, cu meditatia asupra propriei anormalitati si, in general, ca rezultat obiectivat al unei intense experiente interioare.
Gianni Vattimo
