S-a spus cu dreptate ca modelul ideal pentru traducatorii lui Celan il ofera insusi traducatorul Celan. Fara lecturile din Nietzsche, Heidegger, Adorno si din eseistica lui Valéry, el nu s-ar fi incumetat sa traduca poemul Jeune Parque […].Traducatorul trebuie sa fie el insusi poeta doctus, altfel spus sa dispuna de aptitudinea exersata de a detecta sensurile apropiate si indepartate, sa reconstituie aluziile biografice si culturale, inclusiv tesutul intertextual al dialogului cu alti poeti, unii tradusi de Celan, sa revada istoria genezei textelor si contextele lor, sa descifreze, in definitiv, cu smerenia datorata «textului?sursa», o incifrare cu care s-a indeletnicit oricum o cuprinzatoare exegeza, oricind consultabila. Am convingerea ca in cazul traducerii de fata putem conta pe implinirea unui program intelectual aflat la inaltimea misiunii asumate. (Andrei Corbea
