Tara Westover si familia ei au crescut pregatindu-se pentru Zilele de pe Urma, insa, oficial, fata nu exista. Nu fusese inregistrata si nu primise certificat de nastere. Nu avea documente scolare pentru ca nu pusese niciodata piciorul intr-o clasa, nici acte medicale, pentru ca tatal ei nu credea in spitale.
WoW, WoW, WoW. Citeste-o si apoi vino la Brand Minds.
Ascendis
E una dintre cartile mele preferate de memorii (eu iubind memoriile de cand ma stiu) si am citi-o fara suflare!
E o carte despre care imi vine greu sa scriu pentru ca e o carte grea care te face sa fii furios, revoltat, sa suferi si intr-un final sa te bucuri si sa o cauti pe Tara pe internet si sa vezi o fata tanara care este puternica si vulnerabila!
Pare o carte despre educatie, dar nu e despre orice educatie, ci e despre educatia Tarei, care adesea a fost un proces greu si mai ales singuratic!
Tara s-a nascut intr-o familie de mormoni fundamentalisti care traiau la poalele muntelui Idaho, ea fiind cel mai mic copil dintre cei sapte copii ai parintilor ei!
Tatal era vocea familiei, dar si a tuturor membrilor ei. Practic credintele lui trebuiau respectate fara comentarii de catre toata lumea. Asadar, copiii nu mergeau la scoala, la doctor, nu aveau certificate de nastere.
Cand cresti intr-o asemena familie e dificil sa iti imaginezi cum e afara, asa ca Tara are semne de intrebare cu privire la multe aspecte ale familiei ei si incepe studiul indivdual, sperand sa plece la colegiu, asa cum a facut fratele ei mai mare, Tyler!
E o carte grea pentru ca iti este greu sa crezi ca un om poate trai asemenea orori precum cele ale Tarei, dar in acelasi timp e minunat sa descoperi puterea interioara a unei fetite care lupta pentru ea!
E o carte despre regasirea propriei voci, a propriei vieti, a propriei lumi!
E o carte despre o viata reala a unui copil, adolescent, stundentul din cadrul unor universitati de top!
E o carte care iti arata ca viata nu ti-e scrisa undeva si ramane asa, ca viata e si cum alegi tu sa fie!
A nu fi sigur, dar a refuza sa cedezi in fata celor care pretind ca sunt siguri era un privilegiu pe care nu mi-l ingaduisem niciodata. Viata imi era povestita de altii. Vocile lor erau puternice, empatice, absolute. Nu ma gandisem niciodata ca vocea mea putea fi la fel de puternica
Monica Olteanu
