Studiul prezinta principalele teorii si comentarii ale teoreticienilor din lume si din Rusia care sustin sau, dimpotriva, contesta dreptul la existenta al postmodernismului, in filosofie, arta, literatura, fara a le etala exhaustiv. Am insistat si pe o interpretare nuantata care se acorda prefixului post-, considerat asa de inselator, pentru ca nu e deloc clara, in opinia multor critici, perioada dupa care urmeaza literatura numita postmodernista. Acceptind ideea ca multi dintre scriitorii rusi s-au inspirat din teoria postmodernista (si poststructuralista) universala dovada recunoasterea, in operele lor, a unor procedee, tehnici specifice postmodernismului , admitem totusi, alaturi de alti critici, faptul ca intr-adevar postmodernismul rus a avut si are o viata proprie, nefiind, de multe ori, tributar influentelor externe. Dar, asa cum spunea un critic rus, trebuie sa avem in vedere faptul ca inca nu se observa totusi o alternativa autentica la postmodernism, iar caracterizarea lui ca fenomen estetic «foarte nou» deocamdata nu este pusa la indoiala in acea ampla literatura teoretica ce i se consacra in strainatate.
