Poftim, m-ai facut sa plang. Te simti bine acum? Chiar trebuia sa-mi amintesti de prima noastra intalnire, de primul nostru sarut? Lasa-ma, am atatea de aruncat la gunoi! Nu ma mai tine de mana, nu-mi cere sa facem dragoste si nu ma chinui cu viitorul asta al tau luminos si parfumat. E incert, volatil si searbad ca un albus de ou. Suficient? Ah, nici sa mai moara omul nu poate!
Deschide televizorul! E o comedie cu Louis de Funes.
Poftim? Da, ma, te iubesc!
