Cum insusi autorul o marturiseste in introducerea eseului sau, tema cartii este centrata pe mitul cecitatii istoriei: altfel spus pe istoria vazuta ca dare de seama despre orbi. Conjugarea… verbelor ei la diateza pasiva care nu onoreaza nici fides nici ratio, si nici conditia omului ca subiect al istoriei, resuscita arhetipurile polaritatii majore Masculin-Feminin, sugerand lucrarea lor implacabila in istorie, alternanta lor la putere, si coagularea lor in marile Canoane ale istoriei vizibile in special la scara mileniilor…
Irationalismul istoriei, patologia cu care a fost clasat, ambele, sunt probate de intrebarea fixa ce urmeaza marilor tragedii, cum a fost cu putinta ?. Iesirea din cosmarul istoriei pare o trezire ce confirma a posteriori orbirea care a patronat-o. Tragediile secolului XX (vezi substratul lor mitologic in fascism, nazism si comunism), sunt astfel considerate din unghiul limbajului sfarsitului de domnie a arhetipului masculin si incheierii misiunii lui istorice.
Conflictul Occidentului cu Islamul este evaluat ca o globalizare a conflictului dintre o Religie a Marii Mame ce guverneaza Democratiile liberale si ultima reduta a religiei Marelui Tata (negand astfel ideea unui conflict religios cruce vs. semiluna).
Elaborat pe o tehnica deambulatorie, ca o explorare libera a istoriei, eseul lui Coriolan Babeti, considerat de autor ca o introducere la urmatorul op dedicat Democratiei ca Religie a Marii Mame, dincolo de aerul riguros si erudit, propune prin aceasta damnatio a orbirii subiectului istoric, o reconsiderare a unei legitati obiective, imparabile, o insolita interpretare a istoriei pornind de la prezumtia de cecitate a actantilor istoriei si de la forta lucratoare a dimorfismului cosmic. Ubicuitatea cosmica a polaritatii Masculin/Feminin, banalitatea ei este chiar sursa fortei lucratoare a acestui dimorfism ce pune impreuna Natura si Cultura, Cosmosul si Istoria; o logodna arhetipala adeseori repudiata, discreditata pentru ofensa adusa demnitatii ratiunii, credintei si vointei omului.
