in romanul Restituirea, parca si existenta insasi pare sa isi tarasca papucii prin canicula bucuresteana, fara sa ii pese prea mult de oamenii care trec prin ea. in trupul imputinat de ani al Aureliei Puchici arde darzenia tuturor acelor femei de vita nobila pe care istoria le-a indoit de mijloc, dar nu le-a frant. Prin cabinetul avocatului Crutescu s-au perindat mii de hartii si povesti de familie, dar nici una nu seamana cu acea adunatura bizara de straini, legati de sange, dar despartiti de viata. Pregatiti de intalnire, doamna Puchici si domnul Crutescu se pun pe treaba. in acelasi oras, dar parca in universuri paralele, Eugenia, Mimi, Mihnea si Dodo sunt mai vii ca niciodata, treziti brusc din toropeala de sunetul telefonului. Este destinul, care ii anunta ca are de platit cate o datorie fiecaruia dintre ei.
Anamaria Bancea, nascuta pe 14 iunie 1971, este de profesie arhitect. Pasiunea pentru literatura a mostenit-o de la bunica ei, profesoara de limba romana. in timpul scolii a descoperit si dragostea pentru scris. in cei cativa ani pe care i-a petrecut in Statele Unite a publicat articole pe teme de arhitectura in cateva reviste de specialitate.
in 2015 se intoarce la fictiune. Pentru a-si crea povestirile si personajele (abordand science fiction, realism magic sau teme postmoderne), Anamaria se inspira din cele mai banale intamplari cotidiene, dupa cum ea insasi o marturiseste: o fotografie vazuta pe Facebook, o vorba auzita pe strada, o persoana observata cu coada ochiului in oras sau o idee mai mult sau mai putin nastrusnica auzita la unul din atelierele literare la care participa frecvent.
Dupa ce publica o serie de schite si povestiri pe platforma Povesti absurde, dar si numeroase articole de analiza literara in revista culturala EgoPHobia apreciate de public si critica , Anamaria Bancea debuteaza in 2017 cu romanul de factura postmoderna Restituirea.
Asa cum marturiseste, ideea cartii s-a nascut in urma unei calatorii cu autobuzul, transformandu-se ulterior dintr-o povestire intr-un roman de sine statator. Desi o asemenea deplasare pare momentul potrivit pentru a citi, prefer sa observ oamenii din jurul meu, sa imi imaginez cum e viata lor, cine ar putea fi si cum s-ar comporta in unele situatii, spune autoarea.
Implicarea ei in poveste este completa, iar scriitura sfideaza conventiile, fara a fi lipsita de un lirism aparte si de o sensibilitate evidenta. Anamaria Bancea isi iubeste sau antipatizeaza personajele cu sinceritate. Decorul, limbajul si tehnicile narative folosite se imbina perfect cu ingredientele romanului postmodern pentru ca romanul Restituirea sa poata fi inteles si mai ales simtit pe mai multe paliere si in mai multe chei de lectura.
