Sociolog marxist, figura centrala a nomenclaturii rosii in primul deceniu ce a urmat instaurarii Republicii Populare Romane, Miron Constantinescu (19171974) este un personaj important al epopeii comunismului romanesc. Cu toate ca nu a avut anvergura politica a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a Anei Pauker sau a lui Nicolae Ceausescu, Miron Constantinescu ramane un personaj care apare, cu incapatanare parca, in multe momente-cheie care au marcat isto-ria partidului comunist. Asadar, istoria vietii sale merita a fi spusa. insa, astazi, biografia a depasit de mult abordarea clasica. Scopul biografiei nu mai este doar acela de a relata o viata, de a se reduce la o enumerare cronologica a evenimentelor de zi cu zi. Astazi se insista si se gloseaza in jurul contextelor, oricare ar fi ele: istoric, social, cultural, politic sau geografic. Practic, biograful nu mai este interesat doar de cursul unei vieti, ci de modul in care aceasta existenta relationeaza cu diferitele contexte in care evolueaza. Mai mult, scopul biografiei nu este persoana in complexitatea ei si nici societatea in complexitatea ei, ci punctul sau punctele in care cele doua interactioneaza. in acele puncte sau situatii, individul si contextul se lamuresc reciproc. (stefan BOSOMITU)
Miron Constantinescu nu a stiut, nu a putut si poate ca nici nu a vrut sa devina un Milovan Djilas al Romaniei. Nu era facut din acea plamada din care se nasc ereticii. A fost un activist devotat care, in circumstantele date de loc si de timp, a incercat, in era hrusciovista, o liberalizare interna. A esuat, s-a repliat, a cedat. Avem in cartea lui stefan Bosomitu un tezaur de informatii, atent, circumspect si pertinent analizate, pe baza caruia putem intelege cum un intelectual sofisticat a putut participa la orgiile propagandistice ale eternului stalinism romanesc. (Vladimir TISMaNEANU)
