Se poate comunica si e necesar s? se comunice cu valorile literaturii universale, p?strandu-se o perspectiv? istoric?, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul lui Pericle. Dar, am inceput s? intelegem, spre deosebire de secolul trecut, istoricist, c? tot atat de necesar?, ba poate chiar mai fecund?, e o comunicare cu trecutul, adoptandu-se o perspectiv? actualizatoare, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul nostru. Dincolo de aceast? perspectiv? care, in cele din urm?, e si ea oarecum istoricist?, doar c? istoria e localizat? in actualitate, se deschide o perspectiv? a sincroniei literare care dispune s?-l citim pe Sofocle ca pe contemporanul nim?nui ori al tuturor, ca pe un martor al esentialit?tii umane si nu numai al unei existente istoric cantonate. Incercare ambitioas?, ce n?zuieste s? derelativizeze valorile literar-artistice, p?strand totodat? constiinta unei relativit?ti a formelor si figurilor pe care o hermeneutic? a textelor se cuvine s? o pun? in lumin?. Relativitate impus? chiar de prezenta autorului, a cititorului interpret, a scriitorului si hermeneutului in comentariile sale. In cartea aceasta a atator c?rti, scribul interpret apare in textele sale ca si pictorul ce se zugr?veste pictand in propriile sale tablouri. S?-i fie iertat? aceast? ultim? desert?ciune. (Nicolae Balota)
