incercarea de a patrunde in magmele clocotirilor artistice este o ispitire mai veche a mea. Adancimile au in ele murmur de sirena. Sigur a fost semeata incercarea mea si, probabil, neinspirata. Germinarea cartii de fata imi pare acum un experiment al bucuriei. Doi preoti si doi slujitori ai literei, totodata doi duhovnici fiecare cu ucenicul sau, au vrut sa calatoreasca pentru o clipa in inefabilul chenozelor, al desertarilor de sine. Nu stiu daca are armonie, imi este greu acum sa precizez. Atunci parea ca rezonam. Depun doar marturie si gand multumitor ca a fost o seara unica.
Preot Niculae Constantin
