Aceasta carticica nu reprezinta pariul unor mari ambitii auctoriale, nu urmareste sa revolutioneze «filosofia iubirii», nici sa deschida vreun drum nou. Nu este nici un manual, un «ghid» al relatiei de cuplu, cum au inceput sa apara atatea, ca si cum ai putea da sfaturi in ceea ce priveste iubirea! Scopul sau este infinit mai modest – si anume de a depune marturie despre un fenomen esential cum este dragostea, in functie de experienta proprie, de lecturile ce fac si ele parte din aceasta experienta si de meditatia, cat s-a putut de onesta, in jurul propriilor mele trairi. Daca o singura pereche va intelege ce miracol i se intampla, daca un singur solitar ce sufera din dragoste va depasi criza, daca un mare dezamagit va capata puterea si curajul de a mai incerca o data, voi crede ca n-am scris-o aiurea, ca n-am infruntat in zadar temperaturile unei veri incendiare. Pe deasupra, am crezut, cred si voi crede, pana la extinctie, ca se mai poate inca scrie despre dragoste si altfel decat in romanele «roz», in filmele de serie X ori in celebrele telenovele. Dragostea este mult prea importanta pentru a fi abandonata complet si definitiv melodramei, vulgaritatii, prostului gust. Un subiect vechi de cand lumea, frecventat de pene ilustre, compromis de scribi mediocri, te poate solicita sa-ti incerci puterile intelegerii, precum si pe cele expresive. Ma intreb cat de sincer am reusit sa fiu. Dar nu mai este, de-acum, problema mea, ci a eventualilor cititori. Ca niciodata, probabil, oricum nu in aceste proportii, ma incearca emotia. In cele din urma, nu te poti prezenta oricum fata in fata cu dragostea. – Liviu Antonesei
