Radu Parpauta, o spun din capul locului, are de partea lui geniul limbii. Vigoarea moldava a acestuia, pornita. din Neculce si trecind prin Negruzzi, Creanga, Sadoveanu, amortise dupa A1.O. Teodoreanu. Cu Parpauta se reinzdraveneste miraculos – mai ales daca tinern seama de cacofonia din jur cu hitrosenie si chiar cu o anumita dezabuzare, alinfindu-si organic rafinamentul carturaresc (autorul fiind umblat prin marile literaturi, mai cu seama prin cea rusa, din care a si tradus consistent), fara a trai din nostalgii, ci probindu-si prospetimea genuina dincolo de ele. – Ovidiu Nimigean
Scriitorul este un postmodernist neincruntat, vesel, care, desi lipsit de agresivitate, ia peste picior canoanele, dar nu intr-un mod destructiv. Tendinta este mai degraba a conturarii unui spatiu individualizat, independent si distinct, intre marginile caruia scriitorul isi contureaza personalitatea artistica. – Daniela Lit
