Caragiale a fost primul meu maestru in sens literar, de la el cred ca mi se trage totul in ceea ce priveste teatrul ca gen literar. Din acest motiv am decis sa-i aduc un omagiu scriind la randul meu o serie de «momente» si «schite». Ele sunt o dubla invitatie, la lectura si la scena. Cititorul isi poate imagina din fotoliu cum ar functiona aceste texte pe scena. Regizorul are libertatea sa le combine cum simte el de cuviinta, sa le reorganizeze cum i se pare mai interesant.
in prozele sale scurte, uneori avand caracterul unor fulguratii textuale, Caragiale se joaca insa si cu ceea ce ramane nespus, cu situatii vagi sau cu caractere lasate in suspensie. Este principalul motiv pentru care ultima sectiune a acestui volum se numeste teatru vag. Personal n-am inventat nimic, Caragiale e de vina.
Matei Visniec
