in orice revolta se descopera exigenta metafizica a unitatii, imposibilitatea de a o stapini si fabricarea unui univers inlocuitor. Revolta, din acest punct de vedere, este facatoare de univers. Acest lucru defineste si arta. Exigenta revoltei, la drept vorbind, este in parte o exigenta estetica. Toate gindirile revoltate, dupa cum am vazut, se remarca printr-o retorica sau un univers inchis. Retorica meterezelor la Lucretiu, a manastirilor si castelelor ferecate ale lui Sade, insula sau stinca romantica, culmile singuratice ale lui Nietzsche, oceanul primordial al lui Lautréamont, parapetele lui Rimbaud, castelele terifiante ce renasc, batute de o furtuna de flori, la suprarealisti, inchisoarea, natiunea izolata, lagarul de concentrare, imperiul sclavilor liberi ilustreaza in felul lor aceeasi nevoie de coerenta si de unitate. Asupra acestor lumi inchise, omul poate in sfirsit sa domneasca si sa cunoasca. (Albert Camus)
