in lunga lui cariera de ofiter de infanterie, Eisenhower a tinut rareori o pusca in mana si nu a luptat nici macar intr-o singura batalie, dar a ajuns sa comande cea mai moderna si mai puternica forta armata care exista atunci in lume. El a reprezentat tipul comandantului militar fundamental nou, potrivit pentru solicitarile impuse de razboiul industrializat al secolului XX, in care inamicul era invins mai degraba printr-un management superior decat prin forta concreta a armelor. Probabil cea mai importanta calitate a lui Eisenhower a fost aceea de om de stat, care a reusit sa tina laolalta o coalitie fracturata, in ciuda relatiilor dificile dintre comandantii americani si britanici, si care ulterior avea sa stea in fruntea tarii ca presedinte, intr-o perioada in care Razboiul Rece era in plina desfasurare.
