Petrisor Militaru urmareste un traseu ascensiv al creatiei literare contemporane, fie ca este vorba de poezie, proza, eseu, pe care-l structureaza sub forma unor substante care devin din ce in ce mai fine. Pe masura ce acestea se interpenetreaza incep sa functioneze ca o reala panza interpretatitiva. Prima substanta este poemul poetului la tinerete, unde Petrisor Militaru surprinde sensibilitatea noilor generatii de scriitori pentru un soi de revolutie sexuala, la nivelul constiintei auctoriale, urmat de un crochiu al epicului, prin care se face trecerea spre (r)eminesciana o substanta impregnata de planul fantastic, lunar, oniric ca, mai apoi, sa ajunga la ceea ce va deveni un vas comunicant pentru starile anterioare, dar care, in acelasi timp, le lasa sa se cristalizeze independent: suprarealismul sau bonus track.
