Moartea si experienta muririi – In(tro)spectie metafizica si filosofico-aplicativa (prin noua ochiri).Moartea este si va ramane, totusi una dintre originile istoricitatii si ale identitatii ontologice ale omului! Dar si ale filosofarii! Daca nu ar fi moarte, omul nu prea ar filosofa spune Schopenhauer intr-o fraza care a devenit si moto-ul volumului de fata si tocmai de aceea filosofia trebuie sa-si asume chemarea si sarcina de a-si gandi in mod expres si tematic propria-i origine, si inca intr-un mod care intradevar corespunde existential amplorii apasarii sale. Moartea ca murire a fost, este si va fi, deci, pentru fiinta umana un sau poate chiar: principalul factum metaphisicum al existentei sale, iar tocmai aceasta configurare a ei este cea care trebuie sa ghideze orice (alta) experimentare si descriere ontologicofenomenologica, dar si orice intelegereinterpretare hermeneutica a ei!
