Este vorba de jurnalul unui carturar ce se ia in serios, valorificand anume datele personale si deopotriva sansele pe care i le oferea societatea romaneasca in ultima decada a secolului XIX si in primii ani din secolul XX.
Istoric al antichitatii, cu preocupari de arheologie, epigrafie, antropologie, lingvistica, Teohari Antonescu era deprins a-si observa, adesea cu ochi critic, propriile fapte, a caror proiectie in Jurnal va suscita, neindoielnic, interesul cititorului.
Scris mai cu seama in momente de tensiune, discontinuu, secvential, Jurnalul in cauza are un aspect de insemnari intime, facute cu menirea de a-si fixa cautarile, trairile, reflectiile ocazionale.
Alexandru Zub
