Acesta este un indrumar pentru conversatiile cinefililor, pentru discutiile cinemaniacilor, ale pasionatilor de concepte cinematografice si pentru toti cei atrasi de arta filmului. Este un lexicon pentru oricine vrea sa inteleaga vocabularul si expresiile cinematografice, un ghid pentru fani si spectatori deopotriva, precum si pentru uzul consumatorilor de capodopere cinematografice (preferabil de vazut in salile de cinema).
Daca e evident ca traim intr-o cultura vizuala, nu e la fel de clar ca trebuie sa stapanim metalimbajul specific al vizualitatii cinematografice. Pentru a avea o cultura cinematografica, trebuie sa avem si instrumentele necesare intelegerii filmului, conceptele sale de baza, sa stapanim lexicul specific, sa putem utiliza corect termenii si principiile acestui tip de discurs.
Cinemaul, fiind o arta populara, mereu la indemana tuturor, pare usor inteligibil. De aceea, pentru a avea o cultura cinematografica ar trebui sa avem si o alfabetizare vizuala, care sa treaca de capacitatea de a lectura imaginile. Acesta ar fi doar inceputul pentru un cadru mult mai amplu, in care o gramatica vizuala ar trebui insusita intr-o maniera sistematica. Asa cum arata Alain Bergala in volumul Ipoteza cinema, marea problema este aceea ca cinemaul nu poate fi inteles ca arta atat timp cat noi il discutam doar tehnicist, ca pe un apanaj al specialistilor. Ca orice cultura, si cultura cinematografica se educa. Iar conventiile cinematografice (vezi coduri cinematografice), care sunt pentru unii tehnicieni egale doar cu a face cinema, trebuie cunoscute pentru a intelege cinemaul. Rationamentul ca doar cine face cinema poate intelege ce se intampla intr-un film este gresit. La fel de gresita este si ideea ca oricine vede cinema, pricepe funtiile si rolurile cinematografului.
