Reglementarea dreptului de a solicita despagubiri sau o prestatie compensatorie cu ocazia divortului, desi a prezentat un interes deosebit atat pentru practicieni, cat si pentru justitiabilii dornici in a-si valorifica asemenea pretentii, a ridicat dificultati aparte in practica. In mod surprinzator, in pofida unui interval de timp consistent ce a trecut de la intrarea in vigoare a noului Cod civil, numarul actiunilor in justitie intemeiate pe dispozitiile art. 388 sau 390 C. civ. este totusi destul de redus, la nivel national, numarul fiind inca de ordinul zecilor.
In tacerea legiuitorului si in prezenta unei literaturi de specialitate care s-a aplecat prea putin asupra acestui subiect, le-a revenit instantelor judecatoresti sarcina de a defini notiunile de prejudiciu cauzat prin desfacerea casatoriei, respectiv de dezechilibru semnificativ in conditiile de viata ale sotului nevinovat.
Confruntandu-ma cu propriile dificultati cu ocazia motivarii unor astfel de cereri, am ales sa aprofundez domeniul din punct de vedere teoretic si practic, sesizand particularitatile celor doua institutii juridice.
Lucrarea contine un numar de 30 de spete care mi-au atras atentia atat prin prisma situatiilor de fapt, cat si a motivarilor inedite, iar prin intermediul comentariilor am incercat sa-mi aduc modesta contributie, prezentand propriile definitii si solutii practice.
Desi nu constituie tema prezentei lucrari, am ales sa redau solutiile cu privire la capetele accesorii de cerere in cateva cazuri aparte (de exemplu: autoritatea parinteasca exclusiva in cazuri deosebite, legaturi personale cu conditia ca minorul sa-si doreasca acest lucru si pastrarea numelui de familie purtat in timpul casatoriei, situatie pe care am incadrat-o in categoria celorlalte compensatii pe care sotul nevinovat le are in vedere la introducerea cererii de divort).
