Istoria literaturii ruse il considera pe Krucionih fondatorul/ pionierul transrationalitatii limbajului, animator/ parinte care, dimpreuna cu Hlebnikov, Maiakovski, Kamenski, promoveaza in mod anarho-rebel noi principii de organizare a textului, intemeiat pe semantica paradoxala sau, pur si simplu, pe fonosemantism; lipsa sensului general inteles (cand limbajul ramane la starea fonetica sugestiva), dislocari, contaminari (sdvighi) compozitionale, o tonalitate specifica, constructii alogice, semantica grafica a textului, apeland la ancestralitatea mitului, folclorului, neaosismului si arhaicitatii cuvantului, uneori a unei buchii luate aparte etc. Prin urmare, vorbind pe cat posibil de deslusit despre nedeslusitul zaum, trebuie spus ca el era inteles de promotorii sai (budetleanii) ca un limbaj personal, individual, pentru fiecare din ei, limbaj ce evadeaza din cuprinsul logicii, ratiunii si constand din cuvinte necunoscute, deci si neintelese. Leo Butnaru
