Povestitoare, memorialista si romanciera, Marie-Catherine le Jumel de Bernaville, contesa dAulnoy (1650?1705) a fost o prezenta de prim ordin in viata literara si mondena din Franta celei de-a doua jumatati a veacului al
XVII-lea, salonul ei remarcandu-se, dupa 1685, ca unul dintre cele mai vestite din Paris, fiind frecventat de intreaga societate aristocratica a acelor timpuri.
Opera sa de memorialist retine tocmai episoadele acestei existente mondene, Mémoires de la cour dEspagne (Memorii de la curtea Spaniei), 1690, Mémoires de la cour dAngleterre (Memorii de la curtea Angliei), 1695, dezvaluind o povestitoare autentica, plina de talent si de verva.
Aceeasi vana epica este prezenta si in basmele si povestirile sale pentru copii: Les Contes de Fées (Basme), 1697, Les Fées á la mode (Zanele la moda), 1698, Les Illustres Fées (Zanele vestite), 1698.
S-a afirmat ca, in timp ce povestile lui Perrault pastreaza simplitatea, liniile clasice si pure ale literaturii franceze din secolul al XVII-lea, povestile contesei dAulnoy apartin deja stilului rafinat, afectat chiar, de o mare eleganta, caracteristic secolului urmator. Dincolo de aceasta constatare, se poate recunoaste in opera acestor doi mari povestitori o aceeasi schema epica, basmele fiind, mai totdeauna, rezultatul unei savante imbinari a elementului miraculos cu cel real, mijloacele de expresie specifice unei povestiri elegante fiind folosite in scopul evidentierii unor sensuri acut moralizatoare.
in basmele contesei dAulnoy accentul va cadea mai mult pe povestirea galanta, Gracieuse si Percinet, Frumoasa cu parul de aur, Caprioara din padure, Printul Spiridus narand, de fapt, toate peripetiile si chinurile prin care trec doi indragostiti, ajutati sau nu de zane bune sau rele.
