Poezia Sub patrafir este, si credem ca nu ne inselam, una din cele mai profunde si mai tulburatoare balade tragice din literatura noastra, cu grave reverberatii mioritice, cu aceeasi pozitionare calma in fata mortii: Dar cum e scris! Ca sunt dator / si eu c-o moarte.
Precum parintele lui Creanga (alt mioritic lipsit de crispare!) cel care respingea formele excesiv demonstrative ale credintei si sustinea ca biserica-i in inima omului, si taranul lui Cosbuc e patruns si intarit de prezenta divina: Pagan sunt parca, nu crestin!/ Bisericos n-am fost parinte,/ Dar rar, cand mi-am adus aminte,/ M-am dus si eu sa ma inchin./ Eu am pe Dumnezeu in mine:/ Mereu il simt, si-l vad mereu / Gandesc asa! Mai stiu si eu!/ Dar, taica, lasca Dumnezeu/ Va sti mai bine.
Doru SCaRLaTESCU
