Clipele dezolarii, pe care le incoronam cu iluzia luciditatii ultime, sunt o farsa lipsita de echivoc. Pe punctul de a-si pune latul de gat, individul isi rezuma gandirea, viata, la concluziile celui care ar fi avut solutia tuturor lucrurilor, daca nu ar fi fost nevoit sa isi poarte in carca viata, efortul gandirii… sau fatalitatea de a trai printre oameni. Nu vom intelege in ruptul capului ca momentele depresiei tin mai degraba de arta de a nu exista decat de clarviziune, aceasta filozofie a decesului. Indivizii care cred ca morala va salva societatea de la marasm si delir sunt cei care se vor ucide unii pe altii pentru a-si impune retetele mantuirii. Daca avem vreun viitor pe pamant, acesta apartine moralistilor tortionari. Se contureaza astfel o selectie a celor care merita sa stapaneasca pamantul si se pregateste in acelasi timp eliminarea celor care ar dauna acestui paradis necompromitator. Sa nu uitam ca paradisul exclude orice alternativa.
