Ar fi fost pacat ca o asemenea carte sa ramana doar la indemana catorva privilegiati. Cu atat mai mult cu cat ea pare sa transcrie epica sublimata a unei iluminari fara doctrina, a unei pure spiritualizari. Graficul porneste din punctul unei panici existentiale ce pare ireversibila («imi tin mainile ocupate de teama/ de a nu ma mai putea agata de nimic»), dar merge spre impartasirea inimilor si spre reabilitarea «bunatatii», «frumusetii» si «rabdarii» fondul sincretic din care se ridica un adevarat pean al vietii ca iubire si al iubirii ca viata. Paul tanicui se aventureaza intr-o perspectiva cu deschidere metafizica, mizand pe dialectica topirii in spiritual si pe elevatia suferintei la entuziasmul spiritului. Inima de alta parte e o ecuatie a comuniunii.
Al. Cistelecan
