Prima traducere romaneascã a lui Rabindranath Tagore dupã versiunea originalã bengalezã
Prima traducere a Scrisorilor rupte intr-o limbã strãinã
Evolutia sensibilitãtii poetice a lui Tagore este mai bine oglinditã in aceste scrisori trimise de pe malul Padmei decat in orice biografie.
insusi poetul a mãrturisit cã eul sãu cel mai adevãrat a evoluat in acel ungher obscur al Bengalului si cel mai profund mesaj al gandirii sale s-a exprimat spontan in scrisorile adresate Indirei Devi.
Cele 101 scrisori adresate nepoatei sale Indira Devi ne vor convinge de adevãrul acestor cuvinte. in Scrisori rupte cititorul va descoperi intregul eu al poetului, cãci in nici o altã scriere a mea n-am putut sã-mi exprim ideile si sentimentele atat de lucid, asa cum le expun in scrisorile mele cãtre tine.
Toate lucrurile din lume imi par inepuizabile. Ce mi-a plãcut odatã imi place totdeauna si in fiecare zi imi pare la fel de nou si uimitor. Pot sã-l mangai cat vreau, fãrã sã-l tocesc. Dimpotrivã, fiecare atingere a mea ii dãruie o strãlucire si mai mare. Aceastã strãlucire nu este sarjatã, nici exageratã. Detest falsa exagerare. Pot sã vãd clar toate aspectele reale ale lucrurilor, dar, in ciuda tuturor pãrtilor negative, ele imi sugereazã un mister diafan, care se inaltã deasupra micimii si contradictiilor lor. Cu trecerea anilor si cu inmultirea experientelor, uimirea mea fatã de acest mister nu scade, ci creste, si asta mã bucurã din ce in ce mai mult. Astfel, in fiecare zi constat din nou cã oamenii datoritã cãrora mã simt fericit nu sunt neinsemnati. Ei inchid in sine adevãrul si fericirea eternã. – R. Tagore
